in

The Black Year 2020 – Războiul hibrid al Occidentului pentru redefinirea centrelor de putere. Eurosceptipticismul provocat de falimentul UE și noua alternativă EURASIA (1)

Open News Platform – Știrile începând de azi


Republikaplus/Analiză 2020. Va rămâne in istoria omenirii ca fiind The Black Year, anul în care teoria noului model de razboi hibrid este implementată la nivel planetar. Virusul scăpat de sub control a reușit să foțeze liderii politici să se impună prin forță pentru a-și proteja propriile popoare, o adevărată teroare psihică și mentală elaborată de centrele de putere prin care aproape s-a reușit să se creeze o panică generală care probabil nu a existat în istoria umanității.

TEHNOLOGII DE TIP MOBBING ȘI RAZBOIUL HIBRID AL OCCIDENTULUI

În lupta cu virusul, tehnologia de tip mobbing, așa numita teroare psihologică a fost aplicată cu succes, iar populația planetară a devenit neajutorată. În același timp, vânătoarea de oameni” a devenit parte intergrantă a realității actuale.

Heiz Leymann, renumit pentru studiile sale în domeniul cercetării, deținător al doctoratului în psihologie pedagogică de la Universitatea din Stockholm (1978), doctor în științe medicale – psihiatrie, la Universitatea Umeå din Suedia, este cel care și-a dedicat viața pentru a descoperi misterele ce stau în spatele fenomenului numit mobbing. Psihologul și profesorul universitar suedez Heinz Leymann a elaborat chestionarul LIPT (Leymann Inventory of Psychological Terror). LIPT înseamnă Inventarul Leymann al Terorii Psihologice.

În studiile sale în scopul definirii cât mai precise a mobbingului Leyann a atenționat că cele mai importante rămân efectele psihologice fizice şi sociale asupra victimei: „Mobbingul este un proces distructiv; el este constituit din acţiuni ostile care, luate izolat, pot părea anodine, dar prin repetiţie constantă au efecte primejdioase”. Pentru că toate „modalităţile de comunicare ostile şi neetice, pe care mobbingul le presupune, îndreptate în mod sistematic împotriva unui individ, pentru o perioadă de timp lungă (cel puţin şase luni) şi prin atacuri frecvente (cel puţin săptămânale)” – produc o stare de neajutorare şi lipsă de speranţă a victimei, care perpetuată duce la efecte grave în plan mental, psihosomatic şi social.”  (Leymann, 1996).

Realitatea pandemică a anului 2020, demonstrează că toate scenariile horror aplicate de guvernele lumii (cu unele excepții!!) alături Organizația Mondială a Sănătății în lupta cu VIRUSUL, se regăsesc de fapt în specificul cercetărilor lui Leymann. De aici se deduce faptul că aproape toate aceste scenarii ce au fost deja implementate în mentalul colectiv al populației civile sunt extrem de periculoase pentru oameni.

Practica Occidentului de apăsa butoanele ce declanșează războiul hibrid”  este considerată de experții ruși ca fiind una dintre tehnologiile deja folosite de puterile occidentale pentru a-și demonstra supremația la nivel geopolitic, dar și pentru a-și extinde influența cu scopul de a implementa o serie de teorii geostrategice.

Valeriy Gherasimov, Prim adunct al Ministrului Apărării din Fedrația Rusă și Șef al Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, scria în 2019 într-un articol publicat pe website-ul vpk-news.ru: Războiul hibrid NU a fost dezvoltat de noi. Serviciile de informații occidentale le folosesc de mult timp, în primul rând împotriva Rusiei. Cu toate acestea, încercând să-și mascheze acțiunile, ei dau vina pe țara noastră pentru acest lucru fără dovezi. Doar că cei care sunt gata să creadă această minciună devin din ce în ce mai puțini.”  

Politica de sancțiuni continuă să se intensifice. Presiunea economică este din ce în ce mai utilizată de Statele Unite pentru a constrânge alte state să respecte cerințele politice benefice Washingtonului. Toate aceste acțiuni sunt însoțite de amenințarea constantă a utilizării forței militare. Scopul lor este de a-și impune voința, inclusiv prin subminarea suveranității, schimbarea organelor legal alese ale puterii de stat și eliminarea statalității țărilor nedorite” , a amintit Gherasimov.

Expertul militar Valeriy Gherasimov a subliniat deasenenea importanța situației militar-politice din Europa și rolul Statelor Unite ale Americii în această ecuație a puterii militare: Situația militar-politică din Europa se caracterizează prin dorința Statelor Unite de a menține un curs de confruntare cu Rusia și, cu sprijinul aliaților NATO, de a vorbi cu țara noastră doar dintr-o poziție de forță. Pentru aceasta, Alianța Nord-Atlantică se extinde, se dezvoltă potențialul de luptă al forțelor armate combinate ale blocului. La momentul prăbușirii URSS, NATO avea 16 țări, acum sunt 29. Se pune întrebarea: în ce scopuri și împotriva cui sunt toate acestea? La urma urmei, Uniunea Sovietică s-a prăbușit cu mult timp în urmă și confruntarea dintre NATO și Pactul de la Varșovia este un lucru din trecut.”  

Evident, noul termen – limitarea intențiilor agresive ale Rusiei – a fost introdus în străinătate pentru a justifica pregătirile sale militare. Ca rezultat aceste acțiuni încalcă echilibrul puterilor, riscurile de incidente militare în Europa sunt crescute, populația sa este pusă în pericol și se formează o tendință de a distruge nu numai sistemul de securitate regional, ci și cel global”, precizează Gherasimov.

Valeriy Gherasimov a explicat cu ocazia Adunării Generale a Academiei de Științe Militare din 1 Martie 2019, ce înseamnă conceptual termenul de război hibrid: Războiul hibrid este o combinație de metode de forță militară, politico-diplomatică, financiar-economică, informațională-psihologică și informațională-tehnică de presiune, precum și tehnologii de revoluții de culoare, terorism și extremism, servicii speciale, forțe speciale, diplomație a forțelor publice, realizat pe un singur plan de către organele guvernamentale ale statului, blocul militar-politic. Obiectivele unui război hibrid sunt dezintegrarea completă sau parțială a statului, o schimbare calitativă a politicii sale interne sau externe, înlocuirea conducerii statului cu regimuri loiale, stabilirea unui control ideologic, financiar și economic extern asupra țării, haosul și subordonarea de a dicta de către alte state”.

O caracteristică a etapei moderne de dezvoltare a relațiilor internaționale este puternica presiune politică, informațională și economică din Occident împotriva Rusiei, care face parte integrantă din strategia occidentală a unui război hibrid care vizează dezintegrarea spațiului eurasiatic, crearea de haos și instabilitate în Eurasia”, mai spune Gherasimiov în analizele sale politico-militare prezentate la Adunarea Generală a Academiei de Științe Militare, în martie 2019. 

La rândul său, Federația Rusă arată cea mai mare reținere. Acțiunile noastre sunt doar ca răspuns la acumularea activității militare a SUA și NATO. Spre deosebire de desfășurarea trupelor alianței în apropierea granițelor Rusiei, suntem obligați să consolidăm componența trupelor din districtele militare occidentale și sudice”, a enunțat Gherasimov într-un articol publicat pe website-ul vpk-news.ru

Chiar dacă totul va rămâne în final doar o filă neagră a istoriei este necesar să înțelegem cum a reușit să răspîndească atît de rapid VIRUSUL la nivel planetar.

LEADERSHIPUL VEST EUROPEAN ȘI TENDINȚELE EXPANSIONISTE ALE STATELOR UNITE

Lipsa unui leadership de calitate atît pe continentul vest-european coroborat cu tendințele permanent expansioniste ale SUA, aproape că au forțat China să facă un pas către revenirea la o altfel de normalitate. În același timp, superputerile lumii au intrat într-un real conflict privind schimbarea centrelor de putere.

Europa Occidentală (de Vest) dar și unele state din Europa Centrală se confruntă cu o adevărată lipsă a liderilor, iar puterea politică a acestor regiuni a devenit un spectru al jocurilor geopolitice de proastă calitate, în timp ce abundența acelor geostrategii axate pe jocuri murdare în politica externă, a ajuns să fie la momentul actual precum o armă îndreptată către orice alt oponent.

Estabilishmentul European nici nu a a existat si nici nu va fi in viitorul apropiat, iar teoriile conspiraționiste conform cărora Rusia este principalul inamic al puterilor occidentale este un fals mediatic, este o falsă terorie prin care Vestul încearcă să manipuleze și să limiteze ideea de rebranding a Federației Ruse în ceea ce priveste percepția opiniei publice occidentale. Rusia vrea și poate să genereze o schimbare rapidă a mentalităților populațiilor occidentale, iar acesta este adevăratul factor perceput de Occident ca fiind pericolul major.

De fapt, politica externă echilibrată, bazată pe parteneriate externe, pe interese comune la nivel politic și economic, pe respectarea suveranității statelor și neimplicarea în treburile interne ale altor state, acea politică externă axată pe respect reciproc, este doar o simplă teorie care probabil nu a fost nicicând dovedită practic. Însă încălcarea tuturor principiilor referitoare la un echilibru al decidenților în politica globală demonstrează că există un focar de infecție care a luat forma unui VIRUS. În context, se poate porni de la premiza că acest virus a fost scăpat de sub control datorită politicii agresive a Europei Occidentale și de Vest care permanent declanșează conflicte diplomatice cu Federația Rusă.

Europa Occidentală lansează atacuri progresive asupra Federației Ruse iar în ultimul deceniu europenii au fost și sunt adepții unor strategii geopolitice eronate, în timp ce jocurile de putere sunt implementate prin intermediul unor grupuri politice de presiune care acționează speculativ cu scopul de a destabiliza parcursul politicii externe echilibrate care este promovată în ultimii 20 de ani de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.

Excelenta diplomație practicată de Rusia a reușit să centralizeze atenția întregii lumi și să deschidă noi drumuri transcontinentale în special în ceea ce privește relațiile econonice internaționale.

Transportul gazelor naturale prin noua conducta TurkStream și interconexiuile acesteia cu regiunea balcanică, cât și gazoductul Nord Stream 2 sunt două dintre proiectele de anvergură ce au fost realizate prin finanțare rapidă datorată implicării concernului rus Gazprom, iar în context, economia națională a Federației Ruse este la moment una dintre celulele de bază în cadrul economiei mondiale.

Este o realitate incontestabilă că Vladimir Putin este considerat actualmente singurul lider autentic, un lider vizionar ce posedă calități ce transcend orice putere a intelectului uman. Vladimir Putin reușește pas cu pas să schimbe viziunea opiniei publice internaționale asupra a ceea ce înseamnă Rusia. Occidentul se teme de acestă imagine de super-lider a lui Vladimir Putin, ei se tem de schimbarea mentalităților în rândul populației civile în special în lumea occidentală. Adevărata cunoaștere a culturii și tradițiilor fostului mare Imperiu Țarist dar și a gândirii umane pe care o posedă rușii este privită de cercurile puterii occidentale ca un pericol iminent.

De aceea Occidentul propagă permanent informații denaturate cu privire la realitățile actuale din Rusia cât și despre politica externă a Rusiei, iar noua industrie fake-news a devenit o unealtă perfectă pentru a decredibiliza Estul. Mass-media occidentală încearcă să limiteze în special accesul tinerilor la informații veridice despre Rusia, în timp ce factorul negativ abundă în aproape toate știrile ce fac referire la Rusia. Este vorba despre un continuu PR negru folosit de Occident împotriva Rusiei.

Parlamentul European alături de Comisia Europeană sunt la moment o masă de manevră a unor lobbiști care aprind focul într-o pădure plină cu crengi uscate, existând riscul unui mare incendiu. Sancțiuni peste sancțiuni aplicate Federației Ruse, încă din 2014. Acesta este noua ideologie politică marcantă pusă pe masa tratativelor la Bruxelles și Strasbourg. Iată cum, dovada clară a AGRESIUNII OCCIDENTULUI.

Sancțiuni invocate și motivate de conflictele din Donetsk, Lugansk si Donbas, referendumul constituțional din Crimeea, și în prezent situația din Republica Belarus. Un real blocaj economic la care Rusia (atenție!!), nu a reacționat.

DA, Rusia a refuzat să răspundă provocărilor occidentale. Este exemplul perfect pentru a evidenția calitațile de lider vizionar autentic ale președintelui Vladimir Putin, un adevărat geniu al Kremlinului, care a reușit să detensioneze de fiecare dată situația creată datorită provocărilor lansate de puterile occidentale. Provocările occidentului l-au ambiționat si desigur, l-au întărit pe președintele rus, deci există o certitudine – Владимир Путин один. 

Efectul de boomerang, nu a întarziat să apară. Toate aceste sancțiuni aplicate Rusiei au afectat ulterior țările membre ale Uniunii Europene. Ultimul caz, anume finanțarea protestelor anti-Lukashenko din Belarus, reflectă clar amestecul Comunitații Europene în treburile interne ale altor state. Oficialii de la Bruxelles au anunțat public că vor aloca miliarde de euro pentru susținerea mișcărilor de stradă din Belarus (anume acele revoluții de culoare despre care atenționa Gen.Valeriy Gherasimov și reiterate în discursurile publice ale președintelui belarus Aleksander Lukashenko).

Este extrem de dificil de tradus acest model de diplomație europeană, care se poate traduce într-un singur fel – tendințe expansioniste ale vestului și anihilarea treptată a Rusiei, izolarea forțată a acesteia, deci o continuuă provocare.

Trebuie de amintit aici, că Aleksander Lukashenko a fost printre singurii șefi de stat care au negat existența vreunui VIRUS, refuzând să aplice măsuri restrictive populației.

”Coronavirusul a pus toată planeta într-o stare de psihoză… O numesc psihoză pentru că cineva în mod clar avea nevoie de asta. Și probabil ați remarcat voi înșivă cine. E ca întotdeauna: după gripa porcină, gripa aviară, SARS… astăzi ne confruntăm cu o altă pandemie, altă pneumonie, doar într-o formă nouă. Și vă amintiți cine a profitat de aceste situații în trecut, cine a pus miliardele în buzunar”, a spus Lukașenko.

UE vs. RUSIA și SUA vs. CHINA. ROLUL TURCIEI PRIVIND STABILITATEA ÎN REGIUNE. COLAPSUL IDEOLOGIILOR VEST-EUROPENE ȘI REDEFINIREA POLITICII INTERNE A UNOR STATE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI EUROPA DE SUD-EST

În politica de înalt nivel s-a ajuns în situația în care provocatorii sunt acele personaje politice no name, supraintitulați lideri. Se poate pune aici o întrebare. UE vrea să ajungă la porțile raiului? – la granițele Rusiei. Teoretic și practic este imposibil.

Imaginația bogată iar uneori bolnavă a unor trubaduri care nu vor să accepte că acest proiect comunitar intitulat UE, este la moment un mic gigant care riscă să se prăbușească, i-a transformat pe acești falși lideri occidentali, într-o haită de animale de pradă. În același timp, SUA – este deja ghimpele care a înțepat China.

Asiaticii au fot aproape obligați să reacționeze și să răspundă provocărilor lansate de SUA. Observând cum proiectul UE actualmente este falimentar ideologic și a devenit o povară la nivel economic pentru unele state membre, observând cum populația occidentală își îndreaptă tot mai des privirile către Rusia și China, structurile decizionale europene au intrat într-un fel de febrilații mentale.

În același timp modul organizatoric și decizional din Est, și desigur, cel asiatic devine tot mai interesant, chiar atractiv, pentru populația occidentală. În context, este deja o certitudine pentru unii lideri europeni că Eurasia (Uniunea Economică Euroasiatică) este principala alternativă de viitor. Iar cum la moment euroscepticismul crește în multe state europene, este aproape inevitabil ca și alte state membre UE să meargă pe sistemul UK Brexit.

Totodată, Comunitatea Statelor Independente (CSI) a dezvoltat deja o politică economică interstatală favorabilă tuturor statelor membre. CSI este la momentul actual alcătuită din 11 state: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan. Dintre acestea Ucraina și Turkmenistan au o situație puțin incertă.

Supuși unor permanente sancțiuni, în cazul Rusiei – sancțiunile UE, în cazul Chinei – sancțiunile aplicate de SUA, toate acestea au generat o creștere bruscă de credibilitate a tandemului Rusia-China, în rândul cetățenilor din statele europene.

Diplomația politică de excepție gestionată de Rusia a demonstrat că este un adevărat centru de stabilitate în lume. Rusia a fost și este atacată, sancționată și denigrată în mass-media occidentală, însă Federația Rusă nu a lansat nicidecum contraatacuri, ca răspuns la toate aceste provocări. Însă cel mai important, Rusia s-a dezvoltat încă mai puternic în tot acest timp, iar Uniunea Economică Euroasiatică începe să prindă contur și să devină o alternativă interesantă pentru multe state UE care și-au pierdut în totalitate suvernanitatea preluată de Brusselles.

Nu doar problema pierderii suveranității a afectat o parte din statele europene. În Europa de Sud, unele state cu o economie stabilă, precum Spania, Portugalia, Italia au devenit exemple clare ale unor economii care suferă și acum datorită recesiunii propagate în perioada iulie 2008 – octombrie 2010. Chiar și după această perioadă ce aproape a dezmembrat puterea economică a unor state, centrele de putere europene au lansat un alt proiect distrugător intitulat Europa cu mai multe viteze.

Strategia unei Europe cu mai multe viteze avizată de Germania și Franța în 2017, s-a dovedit a fi un proiect straniu, care a accentuat declinul mai multor economii europene.

În Sud-Estul Europei, situația din Balcani s-a agravat iar state precum Bulgaria, Slovenia, Cipru, Grecia, Croația, România care erau deja grav afectate de recesiunea anilor 2008-2010, s-au trezit peste noapte că pot fi incluse pe o poziție derizorie în lista unei Europe cu mai multe viteze.

Mediatizarea acestui concept hilar propus și sprijinit de parteneriatul franco-german a produs și unele efecte. În Europa de Sud-Est, forurile de decizie europene au pierdut din nou trenul care sperau să ducă Serbia în UE.

În ianuarie 2019, președintele rus Vladimir Putin a efectuat o vizită în Serbia, iar peste 1 milion de oameni au ieșit pe străzi pentru pentru a-și arăta simpatia pentru liderul de la Kremlin. De asemenea conform sondajelor sociologice, Vladimir Putin este cel mai popular politician străin în Serbia cu 57% în preferințele cetățenilor. “Vladimir Putin respectă independența Serbiei, îi mulțumim pentru acest fapt și pentru faptul că înțelege la ce presiuni internaționale a fost supusă țara pentru a se îndepărta de Rusia, pentru a adera la NATO și să participe la diverse campanii împotriva Rusiei, ceea ce Serbia nu a făcut”, a declarat șeful de statului sârb Aleksander Vucic.

În Europa Centrală tot in defavoarea Uniunii Europene este și parcursul politic al premierului Viktor Orban, care merge doar înainte pe principiul întăririi suveranității Ungariei și se distanțează de politica dictată de Brusselles având o relație prioritară și de succces cu președintele rus Vladimir Putin. În context, Viktor Orban este exponentul unui alt tip de diplomație ce se află relativ în contradicție cu parcursul politicii adoptate în ultima vreme de UE.

Interesele europene ale UE în actuala sa formă cît și cele ale SUA, în special pe criterii geostrategice, se lovesc deasemenea de un alt impediment. Noua politica reversivă instituită de Recep Tayyip Erdogan în Turcia pare a fi de fapt un alt centru de putere creat după noi reguli.

Chiar dacă Turcia este un stat membru al NATO, ONU, OSCE și Consiliului Europei, încercarea SUA de a schimba cursul politicii interne în statul turc, a declanșat o adevărată isterie, iar Erdogan sprijinit informațional de Rusia, a reușit să devină eroul națiunii. Însă cel mai important, la începutul luii ianuarie 2020, președintele rus Vladimir Putin împreună cu omologul său Recep Tayyip Erdogan, au inaugurat noul gazoduct TurkStream, care va transporta aproximativ 33 de miliarde metri cubi de gaz spre Turcia, iar circa jumătate din acest volum vor ajunge în Europa Centrală dar și în state din Europa de Sud-Est precum Serbia și Bulgaria.

Același Erdogan a schimbat și viziunea strategică a Turciei în domeniul militar, de aceea interesele NATO și SUA nu mai corespund în totalitate cu noua gândire a politicii de la Ankara. Turcia transcontinentală Euroasiatică este întărită de abilitățile pe care le posedă Erdogan. Președintele turc cu siguranță va crește miza spectrului geopolitic și geostrategic în regiune în viitorul apropiat, și îsi va folosi puterea pentru a-și asigura rolul de principal factor de stabilitate și își va asuma statutul de decident în regiune.

Se pune aici întrebarea: Hegemonia Occidentului și falimentul ideologic, politic și economic al structurilor europene dar și agresiunile pemanente prin care Occidentul încearcă să se impună, pot fi factori determinanți pentru schimbarea centrelor de putere și o trecere bruscă la noua ordine mondială multipolară?

Un comentariu lansat în mediul online este deosebit de interesant. 

«Если паранойя самозваных западных лидеров достигнет крайней степени, состояние психоза, заявленное президентом Александром Лукашенко, может быть подтверждено».

Dacă paranoismul unor autointitulați lideri occidentali atinge un grad extrem, este posibil să asistăm la starea de psihoză enunțată de președintele Aleksander Lukashenko.

Nu pierdeți continuarea articolului: BREXIT UK SCHIMBĂ PERCEPȚIA OPINIEI PUBLICE DIN ALTE STATE EUROPENE. ITALIA ÎNREGISTREAZĂ O CREȘTERE FĂRĂ PRECEDENT A EUROSEPTICISMULUI LA POPULAȚIA ACTIVĂ. VIRUSUL A ACCENTUAT CREȘTEREA NUMĂRULUI DE EUROSCEPTICI.


Genul articolului: ANALIZĂ

Cititorii REPUBLIKAPLUS OPEN NEWS PLATFORM pot veni în sprijinul echipei redacționale prin distribuirea în mod gratuit a noutăților pe care vi le oferim. Știri, articole de analiză, opinii, comentarii, pot fi retransmise pe rețelele sociale sau canalele de comunicare Skype, Viber și Facebook messenger. Pentru a da mai departe informațiile, aveți la dispoziție butoanele albastre situate în partea de sus a știrii.

SURSE: Delirul unor conducători ce manageriază un stat considerat de presa internă tîrgul de sclavi al Europei a debilizat întreaga societate în perioada pandemică

Noua ordine mondială multipolară. Sfârșitul dominației Europei de Vest în contrast cu noile instituții supranaționale create în contextul parteneriatului Rusia-China